Allura, femeie de 26 ani – din Iasi
Te uita cum ninge decembre. Spre geamuri, iubito, priveste — Mai spune s-aduca jaratec Si focul s-aud cum trosneste. Si mâna fotoliul spre soba, La horn sa ascult vijelia, Sau zilele mele — totuna — As vrea sa le-nvat simfonia. Mai spune s-aduca si ceaiul, Si vino si tu mai aproape; — Citeste-mi ceva de la poluri, Si ninga. zapada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. Si toate din casa mi-s sfinte; — Te uita cum ninge decembre. Nu râde. citeste inainte. E ziua si ce intuneric. Mai spune s-aduca si lampa — Te uita, zapada-i cât gardul, Si-a prins promoroaca si clampa. Eu nu ma mai duc azi acasa. Potop e-napoi si nainte, Te uita cum ninge decembre, Nu râde. citeste inainte. Cine nu l-a recunoscut pe inegalabilul Bacovia?! impreunul Oare de ce nu ne-a creat Dumnezeu Unul cu mâinile mele impreunate in mâinile tale intr-o rugaciune pentru cei care nu in?eleg ca timpul se masoara in batai de inimi la unison, cu buzele mele lipite de buzele tale soptindu-si inauntru psalmii lui Solomon si marturisindu-si tacerile din piept cu ochii mei privind ochii tai si gasindu-si cea mai acasa priveliste singurul drum drept prin nor catre sub marul din Paradis. Oare de ce ne-a desprins Dumnezeu in Doi, doi indragosti?i condamna?i la zbor de fluturi cu o singura aripa, de ce a creat in ultima zi departarea ca o vrie pentru cel care incearca inal?area si apoi s-a odihnit ca si cum s-ar fi sim?it desavârsit vazându-ne inventând in epoci de piatra Dorul. Oare de ce ne-a lasat Dumnezeu sa inva?am singuri sim?urile, aromele si culoarea când amândoi stim ca mâinile prind sens doar pe pielea celuilalt ca buzele au gust doar sarutându-si buzele gemene si numai in privirea ta regasesc culori. Sa ne amestecam celulele, iubito, si sa polenizam cu ele flori pâna stârnim primaveri in Ceruri Sa trezim cu sarutari in mijocul unei mari un munte si cu gurile noastre de noi nascu?i in Rai care nu au inva?at sa spuna decât primul cuvânt: iubire, sa-l numim Sinai. Sa-mi dai mâna ta si sa ne asezam in genunchi cu sufletele-mbra?isate-ntr-unul pe un prag de stânca si sa ne rugam sa primim o singura porunca: «Sa fi?i unul» Iata-ne, asadar pierduti in desertul alb, Pe care, de fapt, l-ai si provocat. Ai dorit atita sa ninga, stiai ca fenomenul tine De concentrarea ta. Si te-ai concentrat prea mult! Acum, nu se mai opreste. Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra? Nu, dar vreau sa colorez peisajul. Foloseste rujul, mai bine. Tu esti de tinut intr-un castel Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi. Si eu sa vin la tine Intr-o sanie trasa de cerbi, Sa ma urc in iatac, pe-un turtur imens, Sa urc si sa cobor, ca e alunecos, Si iar sa dau sa ma catar. si tu sa-mi arunci Niste pinteni. Sa cioplesc sloiul, urcindu-ma Sa-i dau pinteni Si sa apar sus, c-o floare de gheata In mâna. Unde e geamul? Sa-ti plantez pe el aceasta Floare de gheata. O, ador florile de gheata, sa zici, Unde-ai gasit-o? Hai sa iesim putin. Unde, iar afara? Iar in zapada? . (Marin Sorescu) Cum sa ma duc sa iau smarald din stele, Lumina lor trecuta, cum s-o sorb?! Din pumnii mei umplu?i cu acuarele, As bea vedere pura, ca un orb! Cum sa revin ce n-as fi vrut sa plece si cum sa pierd din coarde un cvartet?! in ?esatura coliviei, rece, Cum sa mai cânte inima din piept?. si peste-obraz, cum sa visez atingeri din amintiri cu timp de altcândva? Iubire cazatoare din convingeri si suitoare-n Sus, prin vocea Sa. Raspund trimisii nop?ii si mi-e sete De ploi si de scântei mi-e gândul ud- Eu desenez pe gratii usi secrete, Tu cân?i si ma pictezi pe trupul nud si nu-mi ajunge-o simpla intrebare La mii de picaturi raspuns, prapad, Când tu imi umpli pumnii iar cu Soare si ca un orb, Iubire beau. si vad ! Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar Copacii albi, copacii negri. In parc regretele plang iar Cu pene albe, pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular Cu pene albe, pene negre In parc fantomele apar Si frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Si pene albe, pene negre, Decor de doliu funerar In parc ninsoarea cade rar (G. Bacovia, Decor) Implor ninsoarea si iubirea, cerului ce parca a uitat, sa-si cearna-n lume stralucirea inaltului, mereu mai departat! Cauta un sens, iubito, Pentru câte s-au sfârsit, Pentru cât am fost noi miri, Mâna-n mâna, Ochi in ochi Doua umbre in oglinda Sparta astazi de priviri. Lumea lor, pe noi ne schimba intr-o lume fara sens. in orase mor pe strada, Fara vise si miopi, Vagabonzii unei clipe Spulberate in zapada. Inhalam vulgaritatea Unui timp in rostogol si ne ard pe trup priviri, Când in suflet, ca un gol, Se asterne-ncet uitarea Ca am fost, odata, miri. Noi am fost, iubito, sensul Unui sens pentru nonsens Sens-nonsens, Ca ticaitul Unui ceas in univers. Uimita sunt de-atâta resemnare, Secata mi-e fântâna de un dor. , Cu pasi grabi?i pe lunca ta de sare Ma cauta un timp ratacitor. Copaci cu pletele in vânt, incarun?i?i de frunze si de dor, Privesc fecioarele nuntite si lacrima din gene ce le-o dai. in ?ipatul chemarii te-am gasit Când umbra nop?ii imbraca palate. Atâtea Zâne in povesti purtate, Calestile in zori le-au fost furate. Priveste-ma albastru si rotund, intr-o ureche-mi cânta spiridusul, O lacrima o prinde, iar causul, De-atâta sare, greu imi e urcusul. Radu Gyr Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Nu pentru-o lopata de rumena pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vazduhul tau liber de mâine, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Pentru sângele neamului tau curs prin san?uri, pentru cântecul tau ?intuit in piroane, pentru lacrima soarelui tau pus in lan?uri, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâsnita-n masele, ci ca sa aduni chiuind pe tapsane o claie de zari si-o caciula de stele, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! si ca sa pui tot sarutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane, pe toate ce slobode-?i ies inainte, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Ridica-te, Gheorghe, pe lan?uri, pe funii! Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane! si sus, spre lumina din urma-a furtunii, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Când ne-am zarit, aerul dintre noi si-a aruncat dintr-o data imaginea copacilor, indiferen?i si goi, pe care-o lasa sa-l strabata. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celalalt, si-atât de iute, ca timpul se turti-ntre piepturile noastre, si ora, lovita, se sparse-n minute. As fi vrut sa te pastrez in bra?e asa cum ?in trupul copilariei, intrecut, cu mor?ile-i nerepetate. si sa te-mbra?isez cu coastele-as fi vrut. (Nichita Stanescu, imbra?isarea) ploua azi peste a noastra toamna, pun capul in palme si imi ghe****sc inima in bra?ele sufletului tau. Bacovia da startul versurilor parca din plumb turnate scriu cu mâna amor?ita dând vlaga cuvintelor, o vioara isi prelinge suferin?a pe un arcus al inserarii. aprind candela si i?i mângâi tâmplele asa ca odinioara ploua iubite, eu nu ma mai duc azi acasa, ramân aici. lânga amintirea noastra. (Cristina) infrânt nu esti atunci când sângeri, nici ochii când in lacrimi ?i-s. Adevaratele infrângeri, sunt renun?arile la vis. (Traian Dorz) iti aduci aminte ziua când ti-am spus ca esti frumoasa, Când cu buzele de sânge si cu ochii sclipitori Printre arborii de toamna te opreai incet, sfioasa, Lasând gândul spre amorul inteles de-atâtea ori?. Asteptai sa fiu poetul indraznet ca niciodata Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sarutari Te duceai mereu nainte inspre-o umbra-ntunecata Ca o pala ratacire coborând din alte zari. Ah, mi-ai spus atât de simplu ca ti-i sete de iubire Neascultând decât soptirea singuraticei paduri, iti opreai cu mâna sânul si zâmbea a ta privire, Chinul departarii noastre neputând sa-l mai induri. – Ha, ha, ha, ridea ecoul, de rideam de-a ta placere, intre om si-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu mistere Pentru mine, ca oricarui trecator necunoscut. iti aduci aminte ziua când ti-am spus ca esti frumoasa, Când, in soaptele padurii, poate ca te-am sarutat Ascultând ecoul rece, inspre toamna friguroasa Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepartat? (George Bacovia, Poveste Femeia este nodul de cristal, pentru care barbatul nu poate fi atârnat la urechea singurata?ii. (I. -M. D. ) Cuprinde-ma cu pofta de be?iv de tortele ce-n rochie se joaca. Mai numara secundele din tiv si-asteapta-n palme glezna sa se coaca. Miroasa-mi pasul florii pe spinare incercuind mijlocul pân la sâni. Pe pat sa-i scriem lunii cu sudoare: sa sufle-n siesi când vom fi batrâni. (I. M. -D. ) in calde seri de toamna, cind sorb cu-nfiorare Din sinu-?i cald parfumul, cu pleoapele inchise, Se desfasoara-n visu-mi un ?arm far’ de abise, Ce monoton sclipeste sub revarsari de soare. O insula pe valuri molatice mi-apare Cu fructe dulci si plante cu flori in veci deschise, Barba?i sub?iri, puternici, femei cu ochi de vise, in cari stralumineaza sincerita?i bizare. Parfumul fiin?ei tale m-avinta-n ?ari vrajite, Pe-un port plin de catarguri si pinze obosite De-a valurilor goana, din larg in largul zarii, Pe cind respir miresme de verde tamarind Ce se-mpletesc cu cintul luntrasilor si-al marii si sufletu-mi mireasma si cântul mi-l cuprind. (Charles Baudelaire, Parfum exotic) Logodnicul vine-n amurg, vesele pletele-i curg. Puneti-mi rochii albastre, flori. N-auziti pasii biruitori? Unde-i inelul scump, dãruit? Luna nu vreau sã-l zãreascã. O, ce poveste copilãreascã: cum ne-am vãzut, ne-am iubit. Fragedã, inima ni s-a frânt. Prielnici de-acum ne fie zeii cei blânzi din pãmânt si-ai cerului zei o mie. Creanga belsugului, necontenit scuturatã de noi, sã rodeascã, O, ce poveste copilãreascã: cum ne-am vãzut, ne-am iubit. (Magda Isanos) desi stiu ca via?a incepe de aici si se agita sa iasa ca lumina din felinarele uitate-n ferestre toamna sunt trist si incompatibil cu secunda in care am iubit pe jumatate de banca in seara aceea târzie cafeaua mi s-a parut cel mai firesc gest pe care l-am facut când am cunoscut-o pe Ana in cafe-barul din gara intâmplator sau nu ne-am privit era dragoste la prima vedere era innebunitor de fermecatoare in jurul gâtului serpuia un sal tricotat nu era frig cuceritor si irezistibil zâmbetu-i explodat de sub priviri imi incatusa vederea sim?eam un fel de caldura taioasa pâna la os atunci mi-am dat seama ca ceva doare toate aceste lucruri erau lânga mine si Ana era lânga mine o vad printre amintiri insa aceasta iubire doare ma simt inchis pe dinauntru si mi-e frica iubesc locul acela si toate aromele de cafea care se pierd in mine diminea?a ma trezesc mai devreme pun apa in ibric si aprind aragazul in scobitura din gând doar eu si imaginea aceea prin fisura de la geam intra lumina aud zgomote ma ridic pe vârfuri si privesc orasul pare un ghemotoc de ziare vechi ?in pumnii strânsi si incerc sa nu ma mai gândesc la nimic incepe sa ploua aerul devine greu din ce in ce mai greu in toata graba asta doar eu si Ana geamul incepe sa trepideze in acelasi timp se inchid usile si trenul pleaca in fiecare diminea?a pleaca s-au epuizat toate argumentele nimeni si nimic nu ma poate face sa uit locul acela as fi vrut sa fiu acolo dar in sfârsit e mult prea târziu cafeaua a dat in foc jumatatea ramasa m-am gândit sa o pastrez pentru Ana. Da, ploua cum n-am mai vazut. si grele talangi adormite, Cum suna sub suri invechite! Cum suna in sufletu-mi mut! Oh, plânsul talangii când ploua! si ce enervare pe gând! Ce zi primitiva de tina! O bolnava fata vecina Racneste la ploaie râzând. Oh, plânsul talangii când ploua! Da, ploua. si suna umil Ca tot ce-i iubire si ura – Cu-o muzica trista, de gura, Pe-aproape s-aude-un copil. Oh, plânsul talangii când ploua! Ce basme talangile spun! Ce lume-asa goala de vise!. si cum sa nu plângi in abise, Da, cum sa nu mori si nebun, Oh, plânsul talangii când ploua! (George Bacovia) Daca Dumnezeu are deschisa o banca as vrea sa-mi depun acolo toate poemele mele neterminate. Sângereaza cu litere cu cuvinte de dragoste cu vorbe grele de singuratate. Cerul e astazi rosu ca inima mea. Ca un sirag de perle Sunt stelele in palma sa. (I. C. ) Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile, innebunitele ploi si ploile calme, Ploile feciorelnice si ploile-dezlan?uite femei, Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfârsit, Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile, imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta, imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in din?i, Sa ame?easca, privindu-ma astfel, barba?ii. stiu ca-i urât sa spui Sunt cea mai frumoasa femeie, E urât si poate nici nu e adevarat, Dar lasa-ma atunci când ploua, Numai atunci când ploua, Sa rostesc magica formula Sunt cea mai frumoasa femeie. Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua si-mi sta bine cu franjurii ploii in par, Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii, Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu Esti departe plecat si eu te astept, si tu stii ca te-astept, Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept si totusi astept. E-n aer miros de dragoste viu, si to?i trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul, Pe-o asemenea ploaie po?i sa te-ndragostesti fulgerator, To?i trecatorii sunt indragosti?i, si eu te astept. Doar tu stii – Iubesc ploile, Iubesc cu patima ploile, innebunitele ploi si ploile calme, Ploile feciorelnice si ploile-dezlan?uite femeï. (Ana Blandiana, Descântec de ploaie) A iubi, toamna, e-un biet pleonasm, O poarta in cer se-nvirteste, neunsa, Cad, iata, imperii de tulbure frunza Si totusi se aude si ultimul basm. A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi, Halouri ciudate pe lucruri danseaza, Insecte damnate fac cuiburi in raza, Speranta renaste in cei suferinzi. A iubi, toamna, neant si refren, Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne Si ultimul fulger, semnat ambigen, E parc` – un altoi pentru sange si carne. si ?ipa a pierdere tren dupa tren si mieii duc iarba uscata pe coarne. (Adrian Paunescu, A iubi Toamna) Afara-i toamna, frunza ‘mprastiata, Iar vântul svârla ‘n geamuri grele picuri; si tu citesti scrisori din roase plicuri si intr’un ceas gândesti la via?a toata. Pierzându-?i timpul tau cu dulci nimicuri, N’ai vrea ca nimeni ‘n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, când afara-i sloata, Sa stai visând la foc, de somn sa picuri. si eu astfel ma uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, in juru-mi cea?a creste rânduri-rânduri; De odat’aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri. Iar mâni sub?iri si reci mi-acoper ochii. (M. Eminescu) Niciodata toamna nu fu mai frumoasa Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid asternut e sesul cu matasa. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca niste urcioare Cu vin ingrosat in fundul lor de lut, Stau in tarmu-albastru-al raului de soare, Din mocirla carui aur am baut. Pasarile negre suie in apus. Cu frunza bolnava-a carpenului sur Ce se desfrunzeste, scuturand in sus, Foile-n azur. Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca Vie sa asculte-ndemnul nenteles, Si cu ochii-n facla plopilor cereasca Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses. (Tudor Arghezi, Niciodata toamna) Chipul tau imi pare cunoscut Dar nu-mi amintesc de unde. Nu cumva esti tu Cel cu care-am râs intr-o via?a, Lipindu-ne nasul de sufletul lumii Ca de-o vitrina? Ai un rid pe frunte Care-mi aminteste de-o istorie Moderna si contemporana. Ochii acestia i-am vazut, daca nu ma insel, Mirându-se pe niste lucruri obisnuite, Pe triste?e, pe noapte, pe spaima. Ai vreo ruda, o mâna, un gând, Vreo sprânceana, cam asa ceva, in soare si-n celelalte stele cazatoare? Pot jura Ca esti cel care s-a indragostit pentru vecie De fata aceea Al carei nume i?i scapa mereu. O, Totul imi pare foarte cunoscut La dumneata, Chiar si zilele care nu ?i s-au intâmplat si se vor intâmpla. (M. Sorescu, La dumneata) Ne cunoastem, Ne-am intâlnit intr-o zi Pe pamânt, Eu mergeam pe o parte a lui Tu pe cealalta. Tu erai asa si pe dincolo, O, erai ca toate femeile, Uite ca ?i-am retinut Chipul. Eu m-am emo?ionat si ?i-am spus ceva cu mâna pe inima, Dar n-ai avut cum sa m-auzi. Pentru ca intre noi treceau intruna masini si ape si mai ales mun?i, si tot globul. M-ai privit in ochi Dar ce sa vezi? in emisfera mea Tocmai se facuse noapte. Ai intins mâna: ai dat de un nor. Eu am cuprins de umeri o frunza. (Marin Sorescu, Ne cunoastem) Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau incet, pâna simt ca ideea se raspândeste in mine ca alcoolul. si, astfel, ideea se resoarbe in mine, se resoarbe in creierul meu si in inima mea, facând sa-mi pulseze venele pâna la radacina, caci eu, când ma cufund in lectura, ma transpun, sunt in alta parte, sunt in interiorul textului, minunându-ma eu insumi. (Bohumil Hrabal, O singuratate prea zgomotoasa" Doamne, i?i mul?umesc, pentru toamna din gradina, ziua se-ascunde-ntr-o nuca- e-o alta lumina ce cade pe fosnetul frunzelor reci, si-un parfum de gutuie adasta ori pe unde treci, vinul se cuibareste in ulcioare, senin, mi-e sufletul plin ca o zorea aga?ata in cuiul din poarta, si-atâta culoare invadeaza ca o oaste nemarginirea, voluptoasa trece ea, Doamne, pe alei, intorcându-si privirea toamna aceasta, din noi, rascolindu-ne firea cu ploi patimase si-i frig prin orase ne-adunam primeni?i in cuvânt, ca s-aprindem focuri, Doamne, in zori, pe pamânt. (D. P. ) Nu ma striga din toamna! sunt prinsa in jocul frunzelor de arama si fascinata plâng – culorile amurgului – o! n-am sa ma opresc s-ascult tânguirea soaptelor venind din crâng ce prefacute-n zâmbet in jocul nostru se strecoara. *. stiu, e seara. si poate ultima din jocul frunzelor de arama o, cerule! se clatina o lume in ochii tai si-n stinsele vapai nici urma de triste?e doar nebunia, simfonia nen?eleasa a sfârsitului in care – descatusate umbre se destrama si ultimul cuvânt in culorile amurgului. tacut sângereaza. *. zadarnica chemare! in spatele por?ilor albastre nici un gând nu razbate, nici o soapta. nu ma striga din toamna nu-mi intrerupe jocul. ard clipele cu straluciri de-arama si visul cel din urma se deschide risipindu-si floarea rara in umbra inserarii ce-si asterne valul peste pasu-mi obosit obosit. Am scris pe o frunza uitata, un rand din mine Din statiile vietii am luat dorintele calatoare Si-am adormit pe-un nor incalzindu-ma sub soare Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire. Tramvaiele treceau impinse de triste priviri Din cotidian am luat mersul lor consecvent Apoi am strigat prima litera din alfabet Cand am zarit-o in umbra unei fictive iubiri. El mi-a spus ca o canta in inima lui, mare Pe strazile pustii a rapit-o aceeasi mana de vant, Mi-a spus atunci ca visul lui ramane un cuvant Pe buzele ei sadit, in profunzime, ca o floare. Era in cantecul lui visul, pus intr-un vers Si clipele reveneau melodic pe scena vietii, pustie Gustata amar dintr-o ploaie calda, tarzie Pe buze soaptele erau lacrimi in orizontul sters. Am adormit pe un nor, incalzindu-ma sub soare Si-am scris pe o frunza uitata, un rand din mine Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire, Din statiile vietii am luat dorintele calatoare. (Andrei-Alexandru P. Din statiile vietii) Rasuna din margini de targ Un bangat puternic de arma; E toamna. metalic s-aud Gornistii, in fund, la cazarma. S-aude si-un clopot de scoala, E vant, si-i pustiu, dimineata; Hartii si cu frunze, de-a valma, Fac roata-n varteje, pe-o piata. Se uita in zari catedrala, Cu turnu-i sever si trufas; Gradina orasului plange, Si-arunca frunzisu-n oras. Si vine, ca-n vremi de demult, Din margini, un bucium de-alarma, E toamna. metalic s-aud Gornistii, in fund, la cazarma. (Toamna, G. Bacovia) Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa ii dea o forma. Dar cu aceasta arta se intâmpla ceea ce se intâmpla cu toate: nu ne-a fost data decât aptitudinea pentru ea; ne ramâne sa inva?am mestesugul si sa-l exercitam cu grija. (Johann Wolfgang von Goethe, in Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister) Cand rupi o coarda de vioara Ea geme. moare tremurand Dar alta coarda ii ia locul Si-auzi vioara iar cantand. Dar. daca din gresala In coarda inimii lovesti. . ea geme geme indelung. Si s-o inlocuiesti nu poti. Poe?ii nu se rusineaza de propriile experien?e – ei profita de ele. (Friedrich Nietzsche) Am fost la targul de pasari Si-am cumparat pasari Pentru tine dragostea mea Am fost la targul de flori Si-am cumparat flori Pentru tine dragostea mea Am fost la targul de fiare vechi Si-am cumparat lanturi Lanturi grele Pentru tine dragostea mea Apoi m-am dus la targul de sclave Te-am cautat Dar nu te-am gasit dragostea mea. (Jacques Prevert, Pentru tine, dragosea mea) Spre stiin?a celor care-mi viziteaza profilul! Versurile, maximele, citatele, poeziile, comentariile si tot ceea ce postez aici, exprima stari de spirit generate de varii motive, dorin?e, vise, revolte sau amagiri, impacari cu sinele meu etc. , dar nu au adrisant. Ele sunt scrise din dorin?a de a da glas din când in când poeziei, artei, frumosului, in general, ajutata fiind de arpegiile unor ilustri fauritori de muzica, si au o legatura strânsa cu toamna. ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat. ) (Sufera cu adevarat cel ce plânge fara martori – Mar?ial, Epigrammata, 1, 34, 4. Departe in mine (Nähe des Geliebten) in gând te am, Când razele de soare Pe mare cad; in gând te am, Când luna pe izvoare Straluce-n vad. in ochi te am, Când pe poteci de munte in praf ma-nec; si noaptea, când Pe vreo ingusta punte Cu tremur trec. in zvon te am, Când se inal?a valuri si larma fac; si când ascult in pacea de pe dealuri Cum toate tac. Departe-mi esti, Ci-n toate ale mele Te simt aci! E ceas de-amurg, Curând clipi-vor stele, Oh, de-ai veni! (Johann Wolfgang von Goethe) Atentie! Versurile, maximele, citatele si randurile pe care le scriu aici sunt fara adresa. Ele sunt scrise de dragul frumosului, al muzicii, al poeziei, al artei, in general. De ce va grabi?i. de ce va grabi?i voi, oamenii, sa spune?i imediat despre un lucru ca e nebunesc sau in?elept, bun sau rau?! Ce rost au toate astea? A?i descoperit cumva cauzele launtrice ale unei fapte? Pute?i voi sa lamuri?i cu precizie motivele pentru care s-a intâmplat asa, pentru care trebuia sa se intâmple? Daca a?i face asta, nu v-a?i mai grabi atâta cu sentin?ele voastre. Johann Wolfgang von Goethe, in Suferin?ele tânarului Werther. iti aduci aminte ziua când ti-am spus ca esti frumoasa, Când cu buzele de sânge si cu ochii sclipitori Printre arborii de toamna te opreai incet, sfioasa, Lasând gândul spre amorul inteles de-atâtea ori?. Asteptai sa fiu poetul indraznet ca niciodata Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sarutari Te duceai mereu nainte inspre-o umbra-ntunecata Ca o pala ratacire coborând din alte zari. Ah, mi-ai spus atât de simplu ca ti-i sete de iubire Neascultând decât soptirea singuraticei paduri, iti opreai cu mâna sânul si zâmbea a ta privire, Chinul departarii noastre neputând sa-l mai induri. – Ha, ha, ha, ridea ecoul, de rideam de-a ta placere, intre om si-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu mistere Pentru mine, ca oricarui trecator necunoscut. iti aduci aminte ziua când ti-am spus ca esti frumoasa, Când, in soaptele padurii, poate ca te-am sarutat Ascultând ecoul rece, inspre toamna friguroasa Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepartat? (George Bacovia, Poveste" ) Spicuiri din zicerile unui psiholog: Multi oameni invata sa traiasca cu durerea, cu depresia sau cu anxietatea, deoarece cred ca oricum nu pot scapa de ea. Poate ca in copilarie au trebuit sa se supuna unor parinti despotici, poate ca, datorita credintelor lor limitative, IMPLANTATE DE ALTII IN MINTEA LOR, isi selecteaza din realitate doar acele «evidente» care spun ca «nu are sens», «viata este chin si suferinta», «oricum scapi de una si dai de alta» si traiesc astfel permanent intr-o neajutorare invatata, o victimizare continua sau au o atitudine fatalista. Depaseste statutul de victima, ACTIONEAZA si depaseste durerea! Da, cu siguranta poti sa faci asta, pentru ca viata ta este 100% in mainile tale. Stai departe de oamenii care i?i micsoreaza ambi?ia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te sim?i ca si tu po?i deveni mare. (Mark Twain) Omul fericit este acela care stapâneste si munca, si dragostea. (Sigmund Freud) Noapte de toamna Murmur lung de stresini, risipite soapte Cresc de pretutindeni si se pierd in noapte. Rareori prin storuri o lumina scapa De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apa si-mi trimite-n fa?a raza ei rasfrânta. Ploaia bate-n geamuri, stresinile cânta. Dar treptat, cu larma potolita scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des in preajma umbre vii rasar, Ploaia peste case pica tot mai rar si-n gramezi de neguri apele se strâng. Lumea-ntreaga doarme, stresinile plâng. Pâna când o raza de argint in zare, Lamurind pe bolta straturi de ninsoare, Lin desface umbra si de crengi anina Scânteieri albastre, boabe de lumina. Iar acum din taina cerului deschis, Peste firea muta cad lumini de vis si-n troiene albe norii se desfac. Dar când iese luna, stresinile tac. * Dormi, iubire dulce!. Numai eu intârziu, singur pe carare, Farmecul acestei clipe calatoare. Gândurile mele vin sa te destepte, Din pridvorul tainic sa cobori pe trepte. Sa cobori in toamna limpede si rece si, visând cu mine clipa care trece, Sa-mi sporesti triste?ea ceasului târziu Când, strain de tine, sufletu-mi pustiu Va porni zadarnic, ratacind pe drum, Sa sarute urma pasïlor de-acum. (George Toparceanu) – Ce-ai lua cu tine, Daca s-ar pune problema Sa faci zilnic naveta intre rai si iad, Ca sa tii niste cursuri? – O carte, o sticla cu vin si-o femeie, Doamne, Daca nu-ti cer prea mult. – Ceri prea mult, iti taiem femeia, Te-ar tine de vorba, Ti-ar impuia capul cu fleacuri Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul. – Te implor, taie-mi cartea, O scriu eu, Doamne, daca am lânga mine O sticla de vin si-o femeie. Asta as dori, daca nu cer prea mult. – Ceri prea mult. Ce-ai dori sa iei cu tine, Daca s-ar pune problema Sa faci zilnic naveta intre rai si iad, Ca sa tii niste cursuri? – O sticla de vin si-o femeie, Daca nu cer prea mult. – Ai mai cerut asta o data, de ce te incapatânezi, E prea mult, ti-am spus, iti taiem femeia. – Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoana? Mai bine taiati-mi vinul, Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul, Inspirându-ma din ochii iubitei. Tacere, minute lungi, Poate chiar vesnicii, Lasându-mi-se timp pentru uitare. – Ce-ai dori sa iei cu tine, Daca s-ar pune problema Sa faci zilnic naveta intre rai si iad, Ca sa tii niste cursuri? – O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult. – Ceri prea mult, iti taiem femeia. – Atunci taie-mi mai bine cursurile, Taie-mi iadul si raiul, Ori totul, ori nimic. As face drumul dintre rai si iad degeaba. Cum sa-i sperii si sa-i infricosez pe pacatosii din iad, Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat? Cum sa-i inalt pe dreptii din rai, Daca n-am cartea sa le-o talmacesc? Cum sa suport eu drumul si diferentele De temperatura, luminozitate si presiune Dintre rai si iad, Daca n-am vinul sa-mi dea curaj? (Marin Sorescu, Daca nu cer prea mult) Afara-i toamna, frunza mprastiata, Iar vântul svârla n geamuri grele picuri; si tu citesti scrisori din roase plicuri si intrun ceas gândesti la via?a toata. Pierzându-?i timpul tau cu dulci nimicuri, Nai vrea ca nimeni n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, când afara-i sloata, Sa stai visând la foc, de somn sa picuri. si eu astfel ma uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, in juru-mi cea?a creste rânduri-rânduri; - Mihai Eminescu Imaginatia nu costa nimic si asta o stie cel mai bine Dumnezeu-pictorul in septembrie când profitind de umezeala saracului deschide o expozitie impresionista in zidul jilav (mici pete neinramate, voluptoasa igrasie ce-l excita pe Manet de care nici popa nici primarul dornic de ceremonii n-au habar altfel, de buna seama, s-ar fi taiat o panglica s-ar fi rostit discursuri ar fi gilgiit sampania si critica si-ar fi ros ciolanul ei roz, aici la zidul saracului unde mâna reumatica a lui Dumnezeu isi desavirseste lucrarea. Mircea Dinescu, Salonul de toamna Sunt un om viu Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt. Nu ma realizez deplin niciodata, pentru ca am o idee din ce in ce mai buna despre via?a Ma cutremura diferen?a dintre mine si firul ierbii, dintre mine si lei, dintre mine si insulele de lumina ale stelelor. Dintre mine si numere, bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3. Am si-un defect, un pacat: iau in serios iarba, iau in serios leii, miscarile aproape perfecte ale cerului. si-o rana intâmplatoare la mâna ma face sa vad prin ea, ca printr-un ochean, durerile lumii, razboaiele. Dintr-o astfel de intâmplare mi s-a tras marea in?elegere pe care-o am pentru Ulise si admira?ia ce i-o port barbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri. Cu greu mi-as putea imagina un pamânt pustiu, rotindu-se in jurul soarelui. (Poate fiindca exista pe lume astfel de versuri. ) imi place sa râd, desi râd rar, având mereu câte o treaba, ori calatorind cu o pluta, la nesfârsit, pe oceanul oval al fanteziei. E un spectacol de neuitat acela de-a sti, de a descoperi harta universului in expansiune, in timp ce-?i privesti o fotografie din copilarie! E un trup al tau, vechi, pe care l-ai ratacit si nici macar un anun?, dat cu litere groase, nu-?i ofera vreo sansa sa-l mai regasesti. imi desfac papirusul vie?ii plin de hieroglife, si ceea ce pot comunica acum, aici, dupa o descifrare anevoioasa, dar nu lipsita de satisfac?ii, e un poem inchinat pacii. E o fertilitate nemaipomenita in pamânt si-n pietre si in schelarii, magnetic, timpul, clipita cu clipita, gândurile mi le-nal?a ca pe niste trupuri vii. E o fertilitate nemaipomenita in pamânt si-n pietre si in schelarii Umbra de mi-as ?ine-o doar o clipa pironita, s-ar si umple de ferigi, de balarii! Doar chipul tau prelung, iubito, lasa-l asa cum este, razimat intre doua batai ale inimii mele, ca intre Tigru si Eufrat. – Nichita Stanescu CARTEA MEA DE VIZITA: ORTOGRAFIA LIMBII ROMANE! Trecatorule care-mi vizitezi profilul, Indraznesc sa-ti atrag atentia ca sunt foarte sensibila la greselile de ortografie. Daca nici macar gramatica limbii romane nu o stii, ce pretentii as mai putea avea de la tine?! Ce am mai avea de discutat?! Despre ce comunicare am putea vorbi?! Asa ca aviz amatorilor! Daca imi scrieti mesaje de genul ma v/a cunoaste, v/a intelege, m/ai intru, i/mi doresc o relatie serioasa, i/mi poti spune, i/ti repet etc. , iar aceste greseli impardonabile sunt repetitive, nu va mirati ca nu va raspund sau, pur si simplu, va blochez. Intelectul meu este greu incercat atunci cand vad astfel de greseli, iar intre noi NU POATE EXISTA NICIUN FEL DE COMUNICARE. Sper ca inainte de a incerca sa ma contactati in vreun fel, sa-mi cititi descrierea de la profil. Daca va simtiti jigniti cumva, nu aveti de ce. Vina va apartine. Daca n-ati fost capabili sa invatati minimele reguli de ortografie ale limbii romane, inseamna ca nu ati invatat nimic. Daca pana la 30-40 de ani nu ati reusit sa faceti o facultate, inseamna ca ati inchis orice punte de legatura intre mine si voi. Trec cu vederea peste minciunelele legate de statut civil sau copii, cele legate de inaltime sau greutate, pentru inceput, dar ma oripileaza incultura si inexistenta neuronilor. In loc de concluzie! Daca esti incult, agramat, saracutz cu duhul si mai esti si fudul, ocoleste-ma! Fara suparare . In rest. iubiti-va! Romantismul s-a nascut din iubire. Iata câteva citate la limita dintre iubire si ura. Iubirea? Lua?i-mi totul: Oscarul, banii, casa, dar iubirea nu! nu mi-o lua?i! Iubirea e ploaie, e vânt, e soare, e stea. Iubirea e respira?ie si, da! stiu! stiu! Iubirea e otrava. (Anna Magnani) Urasc si iubesc. Cum vine asta, poate ma-ntrebi. Nu stiu: insa o simt si ma sfâsii. (Maria Banus, din Din poezia de dragoste a lumii) Ura este viciul sufletelor meschine (Honoré de Balzac) Când urâm pe cineva, urâm in el ceva ce face parte din noi insine. (Hermann Hesse) Ura e o licoare, o otrava mai scumpa decât cele folosite de vesti?ii Borgia, caci e facuta din sângele, din sanatatea, din somnul nostru, si din doua treimi ale iubirii noastre! (Charles Baudelaire) Sa-?i spun ce este dragostea adevarata. E credin?a oarba, umilin?a fara preget, supunere desavârsita, incredere si daruire impotriva ta